Bacaul, un fel de Atlantida

Doamnelor, domnisoarelor si domnilor, o veste de ultima ora m-a izbit azi dimineata cand am pus lentila pe presa locala. bacaul e sub ape. Si nu oricefel de ape, ci de alea polare. Altfel, nu-mi explic de ce desteptarea scrie de sloiuri.

Sloiurile cu borduri sunt capcane in toata regula pentru cetatenii Bacaului.

zice dudia care semneaza intr-un cotidian local. Don'soara/doamna, ia mai vedeti prin DEX:

SLÓI, sloiuri, s.n. 1. Bloc de gheaţă care pluteşte pe apele curgătoare şi stătătoare, înainte ca acestea să îngheţe cu totul sau în timpul dezgheţului.

Iar unele declaratii ale cetatenilor ma lasa masca:

A mai cazut din ea, dar daca se incalzeste vremea, in orice moment, poate pica pe un batrân

Era vorba de zapada de pe streasina blocurilor/magazinelor/vilelor si care trebuia neaparat sa cada peste un batran sau copil ca altfel nu mai ajungem la acea latura sensibila a cititorului devorator al cotidianului respectiv.
Lista ar mai putea continua, dar ma opresc aici. Duduie, se vede ca scrii din birou. Mai iesi si mai fa oleaca de teren.

Primele bobarnace.

Cu mandrie si rosu in obraji anunt ca un blogger mai vechi, ziarist, mi-a facut onoarea de a anunta pe blogul sau nasterea acestei pagini pe care incerc sa o pastoresc intr-un spirit cat mai aproape de definitia de blogger. Nu stiu cat imi iese, ca nu prea am experienta, dar nu despre asta era vorba. Ci despre cum isi dau unii cu stangul in dreptul si cum treaba cu paiul si cu barna din ochi se potriveste.
Lumea zice ca siteul e prea roz pentru un jurnalist. Fasss! Imi place culoarea, e o optiune personala, asa cum sunt si textele, pozele sau filmuletele care or sa apara. Cand va faceti blog sa-l pictati cum vreti voi. Pana atunci, nu-ti place, nu intra.
Si inca ceva, blogul asta nu e neaparat legat de meseria mea de jurnalist. E un blog de om normal, cu doua maini, doua picioare, oleaca de neuroni. Nu tre sa fii ziarist/jurnalist ca sa le ai cu scrisul. ca stiu multi care dau cu subsemnatul pe la gazeta, radiouri si tv-uri si nu au nicio treaba cu presa. Nici macar nu cunosc genurile jurnalistice, dar le-as recomanda niste carti. Sa ma caute daca vor.
Oricum, apreciez criticile constructive, zau ca da. Dar cred ca Razvan avea dreptate... unii o au mica. :D

Din culise

Mereu mi-au placut emisiunile care prezentau modul in care a fost realizat un film sau un videoclip. Cred ca e curiozitatea umana, mai ales cand e vorba de un domeniu atat de fascinant cum e televiziunea.
In consecinta... m-am gandit sa fac o categorie care sa prezinre ceea ce inseamna viata de televiziune. Primele imagini sunt de la filmarea pentru cel de al treilea episod din promo Serialul 1 TV Bacau.

Despre "piscotari"

In urma cu ceva timp, citeam pe un blog al unui tip foarte simpatic despre fripturisti , pomanagii si piscotari, adica despre acei reprezentanti ai mass-media care ar fi in stare sa se calce in picioare pentru o bricheta, o agenda si un pix date de institutii sau diverse companii.
Asemenea intamplari neplacute au loc peste tot in tara. Mai ales acum, la sfarsit de an, cand toate institutiile si companiile care se respecta invita presa pentru o "cupa de sampanie".
Si jurnalistii beau, mananca si pleaca acasa cu plasutele. Unii, daca nu li se da nimic, se ridica in picioare si cer singurei. Exemplu in acest sens este un ziarist vechi pe statele de plata ale presei din Bacau. In timpul unei conferinte, reprezentantul institutiei intreaba: "Mai aveti intrebari?". Raspunsul domnului a fost prompt. "Da. Agende cand ne dati?" Cazul dumnealui nu e singular. Din pacate.
Stiu ziaristii care isi aleg domeniile de pe care sa scrie in functie de "potoalele" care se dau.
Sunt oameni pe care ii admir pentru cum scriu, dar ma ia cu lesin cand ii vad la astfel de intruniri. Poate sunt eu absurda. De aceea, in dreapta paginii aveti un sondaj de opinie si v-as ramane recunoscatoare daca ati raspunde.