... cravata de pioner. Nu am apucat să fiu decât şoim al patriei, hainele alea portocalii, din material prost şi aspru. Mătuşa mea are o colecţie impresionantă de insigne, şnururi şi eşarfe de pioner pe care le lustruiam toată ziua salivând pe ele. Eu nu o să le arăt nepoţilor decât 3-4 insgne cu smilz face si una cu „Am doar un neuron. Nu-l obosi”.
... repartiţia unui loc de muncă. Nu că nu aş avea unul.
... casă. După facultate, primeai serviciu şi un apartament sau o garsonieră, în funcţie de lipsa sau existenţa şaibei pe deget. Acum plăteşti 2j-3j de ani o căruţă de bani sau stai în chirie.
A fost rău pe vremea comunismului sau a fost bine. Depinde din perspectiva cui priveşti. Pentru mine nu a fost în niciun fel. În 1989 eram abia în clasa I. Mă uitam, de curând, pe imaginile de la Revoluţie. Oribil. Moartea e oribilă şi greţoasă. Şi m-am uitat, apoi, la ştiri. Mă întreb acum: se merită?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu